Dr. med. Iosif Secasan

D E C L A R A Ţ I E P O L I T I C Ă

Descentralizarea sistemului de sănătate publică - o reformă insuficientă

Devenită membră a Uniunii Europene şi racordată la sistemul de valori vest-european, România trebuie să confere serviciilor de sănătate oferite cetăţenilor săi, standardele de calitate din ţările UE şi să aducă starea de sănătate a naţiunii la nivel comparabil cu al acestora.

Sistemul sanitar din România prezintă disfuncţii severe. Ineficienţa sistemului de sănătate publică face, ca afecţiuni care în multe state UE sunt aproape eradicate, să afecteze un număr mult prea mare de români. Exemplu este incidenţa hepatitei B aproape dublă faţă de media UE, România are cea mai mare incidenţă a TBC din UE, iar rata decesului prin cancer de col uterin este cea mai mare, adică vreau să spun că mortalitatea evitabilă este îngrijorătoare în ţara noastră.

Disfuncţiile principale cunoscute sunt :

Accesul la serviciile de sănătate de bază prezintă discrepanţe între zonele ţării şi între rural şi urban.
Modelul actual pune accentul pe asistenţa curativă în principal şi preponderent pe cea spitalicească, în defavoarea celei ambulatorii şi a asistenţei primare.
Finanţarea sistemului este în fapt o subfinanţare cronică(nivel de finanţare scăzut comparabil cu ţările UE chiar din centru şi est). Disfuncţionalitatea provine din mari deficienţe în colectarea fondurilor dar şi în utilizarea lor netransparent şi neechilibrat între furnizorii repartizaţi pe profituri şi tipuri de asistenţă , sau între rural şi urban.
Managementul resurselor umane, oricum sub media europeană, inechitabil repartizat între oraşe şi sate şi care acum face faţă unei noi provocări - oferta europeană şi fenomenul de migraţie în spaţiul european, devenit şi el îngrijorător.
Mai adăugăm aici neintegrarea serviciilor într-un sistem de permanenţă a asistenţei medicale în teritoriu, managementul deficitar al informaţiei în sănătate precum şi colaborarea intersectorială inadecvată.

Am schiţat complexitatea şi profunzimea disfuncţionalităţilor sistemului sanitar românesc nu neapărat într-o intenţie de diagnoză ci pentru a ne pune următoarele întrebări:

Ce va reuşi descentralizarea?

Va reuşi să anihileze aceste disfuncţionalităţi majore şi să compatibilizeze sistemul sanitar românesc cu cele din UE?

Vor reuşi Consiliile judeţene şi Primăriile să asigure o creştere continuă şi predictibilă a resurselor financiare alocate serviciilor de sănătate dependente de autorităţile locale?

Cum vor creşte bugetele locale şi ce procent va reveni sănătăţii?

Într-un bilanţ final, se vor bucura comunităţile locale de o finanţare corespunzătoare nevoilor lor de sănătate ?

Se va instaura transparenţa în luarea deciziei şi alocarea fondurilor?

Se va reuşi delimitarea atribuţiilor şi competenţelor cu armonizarea relaţiilor instituţionale şi echilibrarea tipurilor de servicii medicale cu colaborarea între discipline şi profesii înspre satisfacţia cetăţeanului?

Cetăţenii vor avea acces facil la serviciile de sănătate ? Vor fi acestea uniform repartizate teritorial şi vor avea calitatea standard garantată?

Se va reuşi stabilizarea profesioniştilor din sistem prin asigurarea condiţiilor de profesare, înlăturarea riscurilor şi creşterea veniturilor?

Se va asigura accesul echitabil la informaţii privind serviciile medicale şi asupra modalităţii de a obţine serviciile dorite?

Vom reuşi să conferim pacientului sentimentul de securitate în faţa actului medical?

Cetăţeanul-pacient va obţine rolul de partener pentru sănătate la deciziile din sistem având rol de control?

Cu siguranţă majoritatea acestor deziderate nu vor fi îndeplinite prin implementarea strategiei de descentralizare propusă de Ministerul Sănătăţii prin HG 562/2009.

Ştim ce îşi propune strategia de descentralizare - delimitarea prerogativelor de putere publică între nivelul central şi local, debirocratizare şi nivelul de competenţe şi atribuţii în scopul declarat al întăririi responsabilităţii autorităţilor locale, a decidenţilor locali faţă de serviciile de sănătate. Sper ca toate acestea să aibă loc întocmai şi cu rezultatele dorite. Singurele lucruri clare din strategia propusă sunt cele cu referire la:

Numirea managerului de spital de către Consiliul Judeţean sau Consiliul Local la propunerea Consiliului de Administraţie al unităţii spitaliceşti.
Asigurarea finanţării pentru utilităţi, reparaţii curente, reparaţii capitale, consolidări, modernizări şi achiziţii de echipamente şi aparatură medicală altele decât cele de înaltă performanţă.

Aceste elemente sunt absolut insuficiente pentru o reformă adevărată a sistemului de sănătate. Anihilarea disfuncţionalităţilor prezentate şi compatibilizarea sistemului românesc de sănătate cu cel din UE impune o abordare complexă, amplă, înseamnă o reformă structurală de profunzime intr-un proces solidar cu reformarea celorlalte sisteme vitale ale statului cu conştiinţa clară a decidenţilor că starea de sănătate a naţiunii este prima prioritate.

Senator ,

Dr. med. IOSIF SECĂŞAN

Senator PD-L Colegiul 2 Caraş - Severin

continuare >>>>